Whispers of the Posthuman World. Dancing with Machines amidst Unstable Skies
_______________________________________________________________________
Vineri, 6 octombrie 2023, Asociația AltIași a deschis la Baia Turcească expoziția „Whispers of the Posthuman World. Dancing with Machines amidst Unstable Skies”, curatoriată de Cristian Nae și Raluca Oancea. Lucrările selectate în cadrul expoziției abordează implicațiile etice, ontologice, estetice și epistemice ale integrării mașinilor în viitorul nostru planetar, meditând asupra modului în care acestea au un impact profund nu numai asupra a ceea ce descriem în mod obișnuit ca producție artistică și de cunoaștere în prezent, ci și asupra imaginației noastre, a cunoștințelor noastre experiențiale și a modurilor moștenite de a trăi și de a locui pe Pământ într-o lume din ce în ce mai fragmentată, incertă și inegală din punct de vedere economic și cultural.
*titlul și imaginea de pe afișul expoziției au fost generate de inteligența artificială pe baza prompturilor introduse de curatorii expoziției.
Listă artiști aici.
ARTIȘTI
————-
13m10j, Matei Bejenaru, Alexandru Berceanu, Andreas Bunte (GE), Gregory Chatonsky (FR), Ciprian Ciuclea, Floriama Cîndea, Dorin Cucicov, Dragoș Dogioiu, Cecilie Waagner Falkenstrøm (DK), Belu Făinaru, Francois Heiser (FR), kinema ikon, Dirk Koy (SZ), Stefan Larsson (JP), Lev Manovich (RU/US), Lisa-Marleen Mantel (GE) și Laura Wagner (GE), Cătălin Marinescu, Marina Oprea, Stefan Panhans + Andrea Winkler (GE), Raluca Paraschiv, Tudor Pătrașcu, Tivon Rice (US), Cătălin Rulea
Ars Electronica Video Screening:
Welcome to Planet B
Featuring: Tech For Democracy, Cecilie Waagner Falkenstrøm (DK) / 06:33; Patrick and the Buttons, Francois Heiser (FR) / 02:57; Borrowed Limbs, Lisa-Marleen Mantel (DE) and Laura Wagner (DE) / 03:27; Intersect, Dirk Koy (SZ) / 18:23; mormúrō, Stefan Larsson (JP) / 08:43; Models for Environmental Literacy, Tivon Rice (US) / 36:40; Curated by Juergen Hagler, Maria-Nefeli Panetsos.
Matei Bejenaru
Matei Bejenaru este un artist nascut în 1963 în Suceava care traieste si lucreaza în Iasi. Este absolvent al Institutului Politehnic Iasi în 1988 si al Universitatii de Arte “George Enescu” Iasi, sectia Pictura în 1996. Din 1999 preda fotografia si arta video la Universitatea de Arte “George Enescu” Iasi. Este fondator si director artistic alBienalei de Arta Contemporana Periferic din Iasi (între 1997 si 2008). Este membru fondator al Asociatiei Vector din Iasi, fiind si presedintele institutiei în perioada 2001-2011).
Între 2003 si 2007 a fost directorul artistic al Galeriei Vector din Iasi. Tot în aceeasi perioada a initiat si manageriat proiectul de cultura sociala cARTier, realizat împreuna cu colegi din Asociatia Vector. În anul universitar 2011-2012 a fost profesor invitat la Université du Québec à Montréal (Canada).
In proiectele sale artistice din ultimii ani, prin fotografie si filme video, el investigheaza materialitatea mediului fotografic si politicile de reprezentare in formatul documentar. Folosind platforma tehnologica specifica imaginilor analogice, fie ele statice sau dinamice, el aduce in prim plan procesul fotografic ca martor al crizei singularitatii si al angajamentului artistic.
Alexandru Berceanu
Alexandru Berceanu este regizor de realităţi mixte activ în domeniul New Media, VR și al instalaţiilor. Cea mai recentă expoziţie a sa a fost White Imprint la Galeria Mobius. În prezent dezvoltă expoziţia Atingeri Ușoare, curatoriată de Anca Poterașu, care se va deschide în octombrie 2023 la camera E12 Atelierele Malmaison. Lucrările sale au fost prezentate la Galeria Mobius, Atelier 35, Mirage Festival Lyon, Ars Electronica, Internetics, Astra VR, Rezidenţa BRD Scena9.
Lucrează în medii diverse: roman grafic „Mickey pe Dunăre”, experienţe VR interac-tive „Atinge”, „Bucharest ‘41”, Teatru Imersiv, Interfaţa” sau „Bucharest ‘41 Tur Retur”, performance și instalaţii. În lucrările recente este interesat de interacţiunea cu roboţi și AI precum în instalaţiile performative „Who Am I?” sau „Interferenţe pierdute” și decoruri virtuale în “Pisica lui Schrödinger”. Alexandru Berceanu este în căutare de narative vindecătoare.
Andreas Bunte
Andreas Bunte este un artist vizual și cineast care investighează interacţiunea dintre tehnologie, arhitectură și corpul uman. În filmele și instalaţiile sale cinematografice își însușește și pune sub semnul întrebării strategiile cinematografice dezvoltate în contextul studiilor știinţifice de mișcare, al antropologiei sau al criminalisticii.
Lucrările sale au fost prezentate în cadrul unor expoziţii de grup și personale în locuri precum Skulptur Projekte Münster, Kunsthalle Wien, Berlinale Filmfestival, Museum of Art and Design, New York, Cornerhouse Manchester, Kunsthalle Basel, Gropiusbau, Berlin și Kunstverein Hamburg. În perioada 2012-2016 a fost cercetător la Academia de Arte Frumoase din Oslo, unde a investigat genul filmului de cercetare știinţifică. Bunte a predat și a ţinut conferinţe la diverse instituţii, printre care Simon Fraser University, Vancouver; Academy of Fine Arts, Oslo; Akademie der Bildenden Künste Wien; Irish Film Institute Dublin; K21, Düsseldorf și Volksbühne, Berlin. În prezent, predă practica artistică intermedială la Universitatea din Köln.
Floriama Cândea
Floriama Cândea este artistă vizuală și manager cultural. Activitatea sa reflectă o gamă largă de medii, de la fotografie alternativă, desen, sculpturi kinetice și instalaţii până la experimentarea cu noi tipuri de media, cum ar fi ţesutul biologic viu și biomaterialele. Instrumentele ei de lucru includ mai multe metode și tehnici. În general, atât conceptele ei, cât și procesele de lucru folosesc estetica imaginilor știinţifice și instrumentele de cercetare știinţifică care pot fi transformate în practici artistice. Lucrările ei caută să provoace noi imaginaruri ale știinţificului, tehnologicului, relaţiei subiective dintre om și lumea naturală, dintre realitate și ficţiune, ca o modalitate de a pune în discuţie modul în care memoria, cogniţia, percepţia și taxonomia sunt activate ca mecanisme în relaţie cu lumea în care trăim.
Este co-fondatoarea Qolony, o organizaţie non-guvernamentală culturală care funcţionează ca un agregator pentru o comunitate mixtă de profesioniști din diferite discipline, de la artiști contemporani și cercetători știinţifici la specialiști în diverse tehnologii, toţi uniţi de pasiunea pentru practici interdisciplinare și creativitatea pe care acestea le generează.
Ciprian Ciuclea
Ciprian Ciuclea (n. 1976, Timișoara) este un artist vizual stabilit în București. Este interesat de proiecte interdisciplinare care se concentrează în principal pe caracteristicile conceptuale ale receptării. Temele pe care le explorează sunt strâns legate de aspectele sociale ale comunicării, interpretarea mesajelor, astrofizică și fizică teoretică, contemplare și supraveghere, puse în relaţie cu aspectele știinţifice ale existenţei umane. A realizat spectacole și a expus în întreaga lume, inclusiv la Saitama Modern Art Museum (JP), Engramme, Quebec (CAN), Platforma-Muzeul Naţional de Artă Contemporană București (RO), Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu (RO), Palatul D. Manuel, Evora (PT) sau în spaţii alternative precum Hospital de Santiago, Cuenca (ES), Forte Marghera, Veneţia (IT).
Gregory Chatonsky
Gregory Chatonsky este un artist franco-canadian. Un pionier Netart, el a fondat Incident.net în 1994. Explorarea relaţiei dintre materialitate și digital l-a determinat să pună sub semnul întrebării noţiuni precum distrugerea și fluxul în decursul anilor 2000. În 2009, a început să experimenteze cu inteligenţa artificială, care de-a lungul anilor a devenit obiect de cercetare și creaţie, urmată de un seminar la Ecole Normale Superieure Paris despre imaginaţia artificială.
Lucrările sale evocă extremitatea speciei umane, unde hipermnezia Web-ului și IA apar ca o încercare de a păstra posibilitatea unui viitor. A expus la Palais de Tokyo, Centrul Pompidou, MOCA Taipei, Muzeul Imaginii în Mișcare, Muzeul Hubei Wuhan și multe altele. Lucrările sale fac parte din colecţii private și publice (CNAP, FAC, Muzeul Hubei, Muzeul Granet etc.).
Dorin Cucicov
Dorin Cucicov este un artist interactiv stabilit în București. Deţine o licenţă în informatică și un master în Tehnologii Interactive în Artele Performative și Media. În prezent, este student doctorand la Școala Interdisciplinară de Studii Doctorale din București, unde studiază recunoașterea emoţiilor din sunet. Cercetarea sa se concentrează pe mediile interactive, noile tehnologii AI și colaborarea între oameni și mașini. Este implicat și în predarea unui laborator de Creative Coding la Universitatea UNATC din București. În lucrările sale, se concentrează pe conceptul de mașini emotive și pe rolul emoţiilor în relaţia dintre om și mașină. În ultimii 3 ani, a dezvoltat mai multe instalaţii interactive care abordează această dualitate. De asemenea, lucrează cu sound performance, electronice DIY și codare live.
Dragoș-Ion Dogioiu
Dragoș-Ion Dogioiu este un artist New-Media interesat de mediul XR și animaţie, în prezent activ în București. Fiind membru al grupului Kinema Ikon, a colaborat cu aceștia la un număr important de expoziţii și workshop-uri. A lucrat de asemenea cu muzee, galerii private și instituţii de cultură printre care Centrul Ars Electronica Linz, unde a participat la expoziţii de grup în 2022 și 2023. A făcut parte din festivalul Boulevart Dubai 2023 ca reprezentant al Galeriei Anca Poterasu. În prezent este cadru didactic al Centrului CINETIc București, unde preda materii legate de VR, AR și world-building.
kinema ikon
kinema ikon este un atelier multimedia înfiinţat în 1970 de George Săbău. În etapa filmului experimental (1970 – 1989), au fost produse 62 de filme experimentale și 62 de filme documentare. În intervalul 1994 – 2004, grupul este unul din principalii promotori ai artei digitale din România; sunt realizate lucrări interactive pe suport CD-ROM sau net.art, atât de grup cât și de autor, lucrări care au fost prezentate la expoziţii și festivaluri din întreaga lume; în anul 2003, kinema ikon a reprezentat România la Bienala de la Veneţia. Începând cu anul 2014, kinema ikon este organizatorul principal al MAFA – Media Art Festival Arad. Coordonatorul actual al grupului este Călin Man.
13m10j (Marius Jurca)
Marius Jurca (n. 1984) este un artist multidisciplinar timișorean preocupat de interconexiunile dintre de artă, știinţă și tehnologie. În 2014 a obţinut doctoratul în Arte Vizuale la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. Este interesat de explorarea proceselor invizibile pentru ochiul uman și de relaţia om-tehnologie în contextul societăţii contemporane. În decursul activităţii sale artistice a obţinut o serie de premii și burse, a participat în numeroase rezidenţe artistice, expoziţii de grup, festivaluri și bienale de artă desfășurate la nivel naţional și internaţional.
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și activează în grupurile de artiști Avantpost din Timișoara și Kinema Ikon din Arad. În afara activităţii sale artistice, este designer și co-fondator al studioului artouching precum și coordonatorul unui artist-run space dedicat promovării artei digitale numit Digital:Canvas.
Belu-Simion Făinaru
Născut în 1959 în România, Belu-Simion Făinaru trăiește și lucrează în Haifa, Israel și Anvers, Belgia. Lucrările lui Făinaru au fost expuse la Documenta IX de la Kassel din 1992, la Bienala de la Veneţia din 1993, la Bienala Sonsbeek 9 din Olanda și la Bienala din 2006 de la Havana, Cuba, la Bienala de la Viena, la Trienala din Kathmandu Nepal, la expoziţia ArtBasel at Unlimited. Fainaru a reprezentat România la cea de-a 58-a ediţie a Bienalei de la Veneţia, 2019 și este reprezentat de Galeria Plan B Cluj, Berlin. A expus expoziţii personale la Israel Museum din Ierusalim, S.M.A.K. Museum din Ghent, MHKA din Anvers, Lehmbruck Museum din Germania și Saitama Museum din Japonia și la Muzeul Naţional de Artă Timișoara în cadrul proiectului Timișoara Capitală culturală a Europei 2023.
Făinaru lucrează, de asemenea, ca și curator. Din 2010 este fondator, director și curator al Bienalei Mediteraneene de Artă Contemporană din Israel ,2010 Haifa; 2013 Sakhnin; 2017 Sakhnin Valley; 2021 Haifa. În 2015 a fondat AMOCA the Museum Of Contemporary Art in Sakhnin primul tip de acest gen din Israel bazat pe comunităţile care trăiesc în conflict promovând coexistenţa între comunităţile arabe și evreiești deschizând porţi pentru arta care este incluzivă și colaborativă. Artă care creează legături la nivel local și în contact cu oamenii accesibili cât mai mult posibil.
Lev Manovich
Lev Manovich este artist, autor și unul dintre cei mai influenţi teoreticieni ai culturii digitale din lume. După ce a studiat arta vizuală, arhitectura și cinematografia, Manovich a început să folosească computerele pentru a crea artă digitală în 1984. Lucrările sale au fost expuse în 12 expoziţii personale și 120 de expoziţii de grup internaţionale la numeroase instituţii de prestigiu, cum ar fi Institutul de Artă Contemporană (Londra), Centrul Pompidou, Bienala de la Shanghai și ZKM | Center for Art and Media.
Manovich a jucat un rol cheie în crearea a patru noi domenii de cercetare: studii new media (1991-), studii software (2001-), analiză culturală (2007-) și estetică AI (2018-). Este profesor prezidenţial de informatică la City University of New York’s Graduate Center și director al Cultural Analytics Lab. Printre cărţile sale se numără Artificial Aesthetics, Cultural Analytics, Instagram and Contemporary Image și The Language of New Media, care a fost numită “cea mai provocatoare și cuprinzătoare istorie a mass-media de la Marshall McLuhan încoace”. Manovich a fost inclus în listele “25 People Shaping the Future of Design” (Complex, 2013) și “50 Most Interesting People Building the Future” (Verge, 2014).
Cătălin Marinescu
În esența lucrării mele se află conceptul de „deconstrucție”, explorat nu numai ca proces distructiv, dar și ca punct de plecare pentru reinventare și auto-descoperire. Lucrarea se manifestă ca o explorare vizuală și metaforică a distrugerii pentru a clădi din nou, un procedeu care explorează deconstrucția ca metodă de analiză și interpretare, punând în discuție structurile fundamentale și înțelesurile stabilite, invitând la o reconceptualizare și recontextualizare perpetuă.
În cadrul acestei lucrări, procesul de deconstrucție este prezentat printr-o filmare tulbure care mă portretizează în casa părintească, săpând în podeaua casei cu un târnăcop. Această imagine sugestivă, plină de simbolism, reprezintă o căutare introspectivă, o încercare constantă de a desluși și a înțelege propriile rădăcini. Gestul repetitiv de a săpa nu este doar un act fizic, ci și o metaforă a introspecției continue și a descoperirii de sine, subliniind ideea de regenerare și evoluție a identității.
Fiecare strat de pământ îndepărtat echivalează cu o descoperire, cu o înțelegere mai profunda a sinelui, facilitând astfel posibilitatea de a reclădi o versiune îmbunătățită și mai autentică a propriei persoane. Prin această lucrare, intenționez să invit privitorul să reflecteze asupra propriei identități și să cunoască complexitatea procesului de auto-descoperire și reinventare, încurajându-l să îmbrățișeze transformarea și regenerarea constantă ca pe un dans perpetuu între trecut, prezent și viitor.
Marina Oprea
Marina Oprea (n.1989) trăiește și lucrează la București. Lucrările ei de artă pornesc dintr-o fascinaţie pentru observarea și deconstruirea modului în care se conturează o identitate, fie că vorbim de oameni, locuri, obiecte, în relaţie cu societatea patriarhală, lumea artei și/sau a propriilor poziţionări existenţiale. Proiectele sale sunt adesea colaborative și apelează la medii artistice variate precum performance art, ready-made, video, land-art sau instalaţie. Recent, a devenit interesată de tot ce ţine de fosile, ruine, rămășiţe ale unor ere demult apuse, alături de teorii transumaniste și speculaţii asupra viitorului foarte îndepărtat.
Stefan Panhans și Andrea Winkler (DE)
Explorând fenomenele cotidiene, lucrările lui Stefan Panhans și Andrea Winkler realizează un fel de arheologie mentală a mediilor și habitatelor contemporane și a efectelor acestora asupra minţii și corpului nostru, a relaţiilor noastre sociale și a relaţiei noastre cu natura și mediul înconjurător.
Accentul este pus pe fenomenele muncii imateriale post-industriale, pe efectele și buclele de feedback pe le produc hipermediatizarea și digitalizarea tot mai accentuată a modului nostru de viaţă și cerinţele tot mai presante deauto-optimizare asupra asupra identităţilor noastre fragile, a comportamentului nostru social și a sensibilităţii noastre corporale.
Printre expoziţiile solo recente se numără o amplă restrospectivă, “The Pow(d)er of I Am, Klick Klick Klick and a very very bad bad musical! “, la HMKV-Hartware MedienKunstVerein din Dortmund (2021), precum și expoziţiile personale “Anima Overdrive” la Kunstverein am Rosa-Luxemburg-Platz, Berlin (2022), și “HIIIIIIIIIT” la Kunstraum Niederösterreich din Viena (2022). În 2019, au primit Premiul Innogy VISIT Award, Essen, și o menţiune onorabilă pentru miniseria “HOSTEL” din partea Premiului Videonale.17 al Colecţiei Fluentum. În 2020, au avut o rezidenţă de cercetător la Academia pentru Teatru și Digitalitate din Dortmund. Au fost nominalizaţi pentru premiul Paula Modersohn-Becker-Prize 2022, precum și pe lista scurtă pentru Premiul MuVi al celui de-al 69-lea Festival Internaţional de Scurtmetraj Oberhausen 2023.expo
Raluca Paraschiv (Ionescu)
Raluca Paraschiv (Ionescu) este artistă vizuală și lector la UNARTE București. Cu un parcurs profesional transversal în domeniile artei, teoriei vizuale și știinţelor comunicării, este interesată de practicile artistice și de educaţie care investighează natura, locuirea și multiplele faţete ale arhivei în relaţie cu societatea, tehnologia și arta contemporană.
Tudor Pătrașcu
Tudor Pătrașcu (n. 1979) este un artist vizual care trăiește și lucrează în Iași. A fost co-fondator și membru al duo-ului artistic ANTICAMERA care a activat din 2014 până în 2021. În practica sa artistică desenul ocupă un rol central, fiind utilizat ca instrument cognitiv în contextul unei metodologii bazate pe lucrul cu diverse tipuri de arhivă. Proiectele sale chestionează subiecte legate de memoria personală și colectivă, conflicte politice și istorie recentă.
Ars Electronica Video Screening:
Welcome to Planet B
79 Min
Change is an inevitable condition of reality for both living and non-living things. Movement, development, evolution, and dissolution is part of the scheme. But is change anthropocentric? What exactly could we expect from it in the future? Change can mean resolution, embrace, or reconnection; it can be ironic, dreamy, climate-related, abstract, or destructive. In one way or another, there is potential, possibility, and variety. We understand the need for change as individuals, society, and humanity, but also as minimal parts of the bigger existence of reality.
Featuring: Tech For Democracy, Cecilie Waagner Falkenstrøm (DK) / 06:33; Patrick and the Buttons, Francois Heiser (FR) / 02:57; Borrowed Limbs, Lisa-Marleen Mantel (DE) and Laura Wagner (DE) / 03:27; Intersect, Dirk Koy (SZ) / 18:23; mormúrō, Stefan Larsson (JP) / 08:43; Models for Environmental Literacy, Tivon Rice (US) / 36:40; Curated by Juergen Hagler, Maria-Nefeli Panetsos.
Many of the works being shown can be categorized as expanded animation, such as various VR, experiences, hybrids between games and animations, site-specific installations, or experiments with new technology such as artificial intelligence or machine learning. The spectrum of formats ranges from animated shorts to animated documentaries, from experimental-abstract works to interactive animated audio-visual environments.
