„Cred că este esențial să înțelegem că, indiferent de răul pe care l-am făcut Pământului, ne-am răscumpărat, la timp, acționând simultan ca părinți și moașe pentru cyborgi. Doar ei o pot ghida pe Gaia prin criza astronomică acum iminentă.” Prin aceste cuvinte vizionare, dar totodată utopice și prea optimiste, James Lovelock și-a exprimat viziunea transumanistă pentru o trecere planetară de la Antropocen – era geologică determinată de amprenta industrială și capitalist-extractivă a omului – la Novocen – o eră istorică în care inteligența artificială autonomă ar fi capabilă să armonizeze ecosistemele autoreglate ale planetei. Între timp, bătălia corporatistă privind utilizarea comercială a inteligenței artificiale s-a intensificat. Aceasta din urmă a fost prezentată de mass-media, de industria corporatistă și de mediul academic atât ca un aliat, cât și ca o amenințare pentru umanitate – accentuând reticența de a îmbrățișa o abordare postumanistă a viitorului în comunitățile mai conservatoare.

Whispers of the Posthuman World articulează poziții artistice care utilizează, interoghează, vizualizează și întruchipează senzorial simbioza multifațetată dintre om, animale, plante și mediile, ecosistemele și ansamblurile create tehnologic, într-o lume în care granițele dintre ceea ce este considerat natural și artificial sunt din ce în ce mai neclare. Ceea ce abordăm aici este acel teritoriu paradoxal în care carnea corpului întâlnește carnea lumii, chiasmul dintre a vedea și a fi văzut, dintre a atinge și a fi atins, dintre vizibil și invizibil. În consecință, premisele noastre teoretice se vor situa la confluența dintre Ecofenomenologie și ontologia cărnii dezvoltată de Merleau Ponty cu teoriile deleuziene ale devenirii (plantă, peisaj, animal).

Punând în scenă un mediu interactiv și bogat din punct de vedere senzorial, expoziția propune o constelație de potențialități încă neexplorate de a trăi în comun și de a experimenta devenirea, care variază de la devenirea-animal la devenirea-mașină, unde inteligența colectivă (umană și non-umană deopotrivă) este distribuită și împărtășită în mod egal în loc să fie comercializată. De asemenea, aceasta explorează conexiunile dintre dreptatea socială și cea acordată mediului și subliniază sentimentul de urgență și de responsabilitate planetară în fața violenței crescânde asupra naturii (camuflată de sintagma mai neutră „schimbări climatice”).

*titlul și imaginea de pe afișul expoziției au fost generate de inteligența artificială pe baza prompturilor introduse de curatorii expoziției.